Cod de bune practici

pentru implementarea actului de cercetare ştiinţifică

în Departamentul Interdisciplinar de Ştiinţe

al Universităţii “Al. I. Cuza”

Una dintre provocările oricărei universităţi moderne, a cărei misiune este de educaţie şi cercetare avansată, este de a fi participant proactiv în procesul globalizat de cercetare ştiinţifică şi inovare. Alături de alţi actori implicaţi în acest proces, universităţile sunt considerate a fi incubatoarele esenţiale în care noi idei şi proiecte, puse în practică de către membrii activi ştiinţific din colectivele şi departamentele polarizate spre educaţia universitară bazată pe actul de creaţie şi inovare, sunt regăsite în cunoştinţe şi soluţii ştiinţifice relevante internaţional.

În acest cadru, aportul cognitiv novator şi plus-valoarea ştiinţifică, aduse de Departamentul de Cercetare al Universităţii „Al. I. Cuza”, sunt deziderate ce trebuie abordate într-un sistem comun acceptat şi asumat de valori şi calităţi ale actului de cercetare ştiinţifică, de colaborare inter- şi transdisciplinară, etică a cercetării, cooperare mutuală între cercetători, schimb onest şi deschis al ideilor ştiinţifice între cercetători, recunoaştere a eforturilor făcute de fiecare membru al echipei într-un proiect particular, precum şi raportare a tuturor resurselor publice sau private utilizate în timpul implementării proiectelor ştiinţifice. Asemenea valori şi calităţi au drept scop întărirea continuă a unei culturi organizaţionale în care demersul ştiinţific se desfăşoară profesionist, bazat pe integritate şi respect reciproc.

Derularea actului de cercetare ştiinţifică

Pentru a realiza premizele unui impact cât mai mare al rezultatelor obţinute în urma actului de cercetare ştiinţifică în cadrul Departamentului Interdisciplinar de Ştiinţe, trebuie operat cu definiţii pe cât posibil lipsite de echivoc ale cercetării ştiinţifice. Astfel, cercetarea ştiinţifică poate fi asimilată acelui demers intelectual relevant pentru societate, prin care sunt testate idei noi şi generate cunoştinţe şi soluţii ce pot conduce la îmbunătăţiri substanţiale ale cunoştinţelor, produselor şi materialelor deja existente.

Din această enumerare sunt excluse aşadar investigaţiile şi testele de rutină sau dezvoltarea de paradigme teoretice şi/sau experimentale destinate activităţilor didactice, ce nu au valoare adaugată ştiinţifică, aşa cum este ea conferită de originalitate şi noutate internaţională.

Înainte de începerea oricărui demers de cercetare ştiinţifică şi într-o abordare ne-exhaustivă, trebuie analizate următoarele aspecte de bază:

Planul de cercetare avut în vedere este conceput de aşa natură încât să adreseze întrebări pertinente şi mai ales noi care, prin răspunsurile întrevăzute, au potenţial de a contribui cu cunoştinţe noi şi originale în tematica abordată?
Modul de implementare a planului de cercetare este adecvat întrebărilor noi puse?
În grupul de cercetare respectiv, este asigurată masa critică de abilităţi ştiinţifice şi resurse necesare pentru implementarea planului de cercetare propus?
Au fost abordate principalele implicaţii şi raportări instituţionale, etice şi juridice ale posibilelor consecinţe ce pot decurge din implementarea planului de cercetare propus, mai ales în investigaţiile ştiinţifice ce presupun lucrul cu animale de laborator, subiecţi umani, procesarea şi/sau păstrarea datelor personale?
În cazul în care demersul de cercetare implică competenţe complementare, inter- şi transdisciplinare, s-au abordat, fie şi principial, aspectele legate de proprietate intelectuală, diseminare ştiinţifică, lista de coautori, desemnarea autorilor principali?
Au fost abordate posibilele cazuri de conflicte de interese ce pot apărea atât în timpul implementării obiectivelor de cercetare, cât şi în procesul de diseminare a rezultatelor obţinute?

În procesul de implementare a activităţilor ştiinţifice – ce trebuie însoţit constant de demersurile înfăptuite pentru atragerea de fonduri – şi într-o descriere minimală, următoarele aspecte trebuie considerate:

Măsura în care planul de cercetare urmăreşte formulările iniţiale, cu deschidere flexibilă şi productivă spre abordări alternative, care să răspundă unor rezultate ştiinţifice intermediare;
Comunicarea eficientă între membrii echipei (echipelor) de cercetare, în cadrul unor reuniuni periodice şi informale care să abordeze şi să cuantifice progresul realizat în implementarea proiectului;
Definirea clară a responsabilităţilor membrilor echipei (echipelor), şi aplicarea unui management activ al coordonatorilor de grup/echipe;
Identificarea în avans şi menţinerea sub atentă analiză şi soluţionare a unor elemente critice ce ar putea periclita concretizarea unor etape de cercetare pe termen scurt şi mediu (e.g., obţinerea unor consumabile de laborator specifice, piese şi elemente de schimb pentru anumite instalaţii);
Implementarea bunelor practici în colectarea, stocarea şi utilizarea ulterioară, inclusiv în situaţii de audit ştiinţific, a datelor şi informaţiilor obţinute în actul de cercetare.

După finalizarea activităţilor propuse în orice proiect particular, următoarele aspecte trebuie abordate cu prioritate:

Diseminarea rezultatelor şi a cunoştinţelor noi obţinute într-un orizont de timp judicios ales, care să poată justifica operativ eforturile si investiţiile făcute în actul de cercetare ştiinţifică;
Toate sursele de finanţare sau sprijin logistic utilizate în procesul de cercetare ştiinţifică trebuie menţionate explicit în documentele alese drept vectori de diseminare ai rezultatelor ştiinţifice;
Trebuie respectate toate clauzele iniţiale privitoare la proprietatea intelectuală asupra rezultatelor obţinute, procesului de diseminare, componenţei listei de coautori şi afiliere instituţională a membrilor echipei/echipelor implicate.

Departamentul Interdisciplinar de Ştiinţe, prin echipele ce constituie laboratoarele şi platformele de cercetare afiliate, infrastructura aferentă şi misiunea sa declarată, oferă sprijin logistic şi mentorship tuturor celor implicaţi în diferite proiecte de cercetare şi situaţi în diferite stadii de dezvoltare profesională. În egală măsură însă, Departamentul Interdisciplinar de Ştiinţe este responsabil de întreţinerea unor principii invariante referitoare la responsabilitatea pentru organizarea şi gestionarea cercetării.

Norme de etică a cercetării ştiinţifice

Cercetătorii implicaţi în derularea proiectelor de cercetare în cadrul şi cu sprijinul Departamentului Interdisciplinar de Ştiinţe trebuie să ramână fideli principiilor etice şi celor de bune practici în actul de cercetare ştiinţifică. Cercetătorii trebuie să anticipeze posibilele situaţii în care, prin natura lor, rezultate ştiinţifice particulare ar putea fi exploatate în scopuri ilegale sau ar avea efecte dăunătoare asupra biosistemului. Această tipologie de circumstanţe trebuie abordată împreună cu membrii conducerii departamentului, cu scopul de a identifica soluţii care să minimizeze consecinţele expuse mai sus.

Cercetătorii trebuie să menţină o evidenţă foarte strictă a metodelor, tehnicilor şi protocoalelor experimentale sau teoretice implicate în toate fazele de implementare a oricărui proiect ştiinţific, spre a putea fi puse la dispoziţia oricărui auditor naţional sau internaţional. Toate protocoalele experimentale trebuie detaliate şi arhivate, pentru a oferi posibilitatea unei terţe persoane de a reproduce orice experiment particular, etapa de sinteză chimică etc. în exact aceleaşi condiţii fizice, biologice şi chimice folosite de cercetător.

Datele experimentale originale trebuie păstrate în format brut, nealterate de post-procesări de orice natură, pentru o perioadă de măcar doi ani, împreună cu detaliile experimentale şi de concepţie metodologică a proiectelor în cadrul cărora aceste date au fost colectate. În cazul în care din considerente de ordin etic sau legal se impune auditarea acestor date de către terţe persoane/organizaţii, ele trebuie oferite spre analiză împreună cu toate caietele/jurnalele de laborator aferente.

Cercetătorii sunt responsabili pentru respectarea consideraţiilor de ordin etic privitoare la colectarea şi păstrarea datelor experimentale, şi mai ales pentru măsura în care procesări ulterioare ale acestora nu alterează concluziile ştiinţifice raportate. Intră în obligaţia oricărui cercetător acţiunea de documentare strictă a oricăror etape de post-procesare a datelor experimentale originale şi, mai ales, detalierea acestor post-procesări în orice acţiuni de publicare sau raportare internă a rezultatelor cercetării.

Diseminarea şi publicarea rezultatelor ştiinţifice

Actul de diseminare şi publicare a rezultatelor şi concluziilor desprinse din implementarea unui proiect ştiinţific se constituie într-o etapă esenţială a oricărui demers ştiinţific, prin care noile cunoştinţe dobândite sunt expuse comunităţii ştiinţifice şi societăţii.

Departamentul Interdisciplinar de Ştiinţe promovează diseminarea şi publicarea responsabilă a rezultatelor ştiinţifice, în cadrul unei culturi ştiinţifice ce promovează activitatea ştiinţifică desfăşurată onest, integru şi etic.

Cercetătorii au obligaţia şi responsabilitatea diseminării cu acurateţe către comunitatea ştiinţifică a rezultatelor şi concluziilor desprinse din implementarea oricărui proiect ştiinţific. În acest act de diseminare, contribuţiile ştiinţifice şi concluziile trebuie raportate cât mai complet, incluzându-se şi/sau discutându-se rezultatele ‘negative’ ce pot rezulta în consideraţii contrare ipotezelor sau predicţiilor ştiinţifice iniţiale.

Cercetătorii trebuie să reflecteze în mod responsabil asupra citării rezultatelor altor autori ce au adus contribuţii precedente într-un domeniu particular de cercetare. Pe cât posibil, trebuie respectate cutumele internaţionale ce obligă nu doar din perspectivă etică, dar şi deontologică, raportarea cât mai precisă a contribuţiilor originale aduse de cercetător la cunoştinţe şi soluţii elaborate anterior de către comunitatea ştiinţifică naţională şi internaţională, prin citarea judicioasă a respectivelor contribuţii ştiinţifice elaborate anterior. Orice rezultate, date ştiinţifice, ipoteze sau paradigme, incluse într-o raportare sau publicaţie, şi care nu aparţin cercetătorului ce redactează acel raport ştiinţific sau publicaţie, trebuie citate în mod explicit şi complet. Orice cititor al respectivului raport ştiinţific sau publicaţie elaborate de cercetătorul în cauză trebuie să poată discrimina clar şi facil între contribuţiile originale ale autorului raportului/publicaţiei şi orice alte cunoştinţe anterior elaborate şi utilizate de posibil alţi cercetători.

Este inacceptabilă includerea aceloraşi date originale, figuri, diagrame, tabele şi/sau concluzii în mai multe raportări şi/sau publicaţii ştiinţifice, cu excepţia cazurilor în care respectivele publicaţii sunt articole de tip ‘review’, antologii sau traduceri. Chiar şi în asemenea circumstanţe, autorul trebuie să obţină acordul de re-publicare de la deţinătorul drepturilor de autor pentru datele anterior raportate (de obicei, editura care a publicat datele respective în forma lor originală) şi să citeze în mod explicit şi complet sursa din care sunt preluate respectivele date originale, figuri, diagrame, tabele şi/sau concluzii. Este inacceptabilă trimiterea simultană spre publicare a aceloraşi date şi concluzii la mai multe jurnale.

Toate sursele de finanţare şi/sau suport logistic şi material trebuie menţionate explicit în secţiunea corespunzătoare din materialul trimis spre publicare. Pentru cercetătorii ce activează în cadrul Departamentului Interdisciplinar de Ştiinţe şi în cazul unor proiecte implementate multi- sau transdisciplinar, alături de cercetători din alte instituţii, menţionarea detaliată a afilierii instituţionale la Universitatea “Al. I. Cuza” este obligatorie.

Stabilirea listei de autori pentru realizarea materialelor de diseminare a rezultatelor cercetării

Deşi există o plajă largă de vectori de diseminare a rezultatelor şi cunoştinţelor noi, obţinute în urma cercetării ştiinţifice, unul dintre cei mai relevanţi astfel de vectori îl constituie publicarea respectivelor rezultate în articole ştiinţifice a căror publicare este precedată de procesul de ‘peer-review’ şi apoi condiţionată de recomandările pozitive oferite de referenţii implicaţi în procesul de ‘peer-review’.

Pentru a fi considerat coautor într-o lucrare ştiinţifică, respectivul cercetător trebuie să-şi fi adus o contribuţie intelectuală consistentă în respectivul proiect şi deci, implicit, să-şi poată asuma, fie şi parţial, responsabilitatea datelor şi concluziilor prezentate. Într-o descriere concretă, cercetătorul care devine coautor într-o lucrare ştiinţifică trebuie să-şi fi adus contribuţii clare şi identificabile la conceperea sau implementarea proiectului respectiv, sau analiza şi interpretarea datelor obţinute.

Dreptul de a fi coautor într-o asemenea lucrare ştiinţifică nu trebuie să fie obţinut pe baza poziţiei ierarhice în cadrul colectivului respectiv sau din considerente pecuniare. Dreptul de a fi coautor nu se obţine contra-cost, după cum la fel de adevărat este că nu orice contribuţie – fie ea şi voluntară – în cadrul unui proiect îl recomandă pe respectivul cercetător pentru a fi coautor în lucrarea elaborată în cadrul respectivului proiect. Simpla furnizare a unor materiale necesare în diferite etape ale cercetării, facilitarea accesului la instalaţii sau echipamente, suportul tehnic de rutină sau chiar contribuţii la realizarea unor măsurători, nu recomandă un cercetător pentru a fi inclus în lista de autori a unei lucrări ştiinţifice. În manieră explicită, aportul intelectual substanţial adus în cursul implementării unui proiect este elementul fundamental pe care trebuie construită calitatea de coautor. Astfel, diferitele funcţii de management sau autoritate din cadrul departamentului sau instituţiei, relaţiile şi raporturile interpersonale, contribuţiile tehnice sau de rutină întreprinse fără aport cognitiv susbstanţial, furnizarea de fonduri, materiale consumabile şi de laborator, furnizarea de rezultate ştiinţifice obţinute anterior sau resurse necesare pentru implementarea unor activităţi de cercetare, fără a fi secondate de aport cognitiv susbstanţial la implementarea proiectului ştiinţific, nu recomandă per se includerea unei persoane în lista de coautori a unei lucrări ştiinţifice.

Coautorii unei lucrări ştiinţifice trebuie să fie conştienţi de faptul că oricare dintre ei trebuie să fie pregătiţi pentru a-şi asuma responsabilitatea publică şi instituţională pentru calitatea şi acurateţea datelor şi concluziilor prezentate în orice lucrare ştiinţifică semnată de către ei, iar contribuţiile personale ale fiecărui coautor trebuie să fie uşor de identificat în cazul unor solicitări exprese. În cazul proiectelor desfăşurate cu aportul unor echipe aparţinând unor multiple instituţii şi încă din fazele incipiente ale cercetărilor ştiinţifice aferente, este imperios necesară acceptarea prezentării complete a afilierii instituţionale pentru toţi cercetătorii incluşi în lista de autori a lucrărilor publicate în comun.

Deşi există cutume distincte în diferite domenii de cercetare, este de asemenea esenţială stabilirea autorilor principali ai publicaţiilor ce conţin mai mult de un autor, a căror responsabilitate şi vizibilitate în comunitatea ştiinţifică este apreciată distinct faţă de ceilalţi coautori.

În orice demers ştiinţific desfăşurat în cadrul Departamentului Interdisciplinar de Ştiinţe, este inacceptabilă fabricarea de date ştiinţifice, falsificarea sau prezentarea trunchiată a acestora, spre a susţine părtinitor doar anumite concluzii ale cercetării efectuate, plagiarismul sau nerespectarea normelor specifice de etică a cercetării, în cazul proiectelor desfăşurate pe subiecţi umani sau animale de laborator.

Cadrul specific de implementare a unor proiecte ştiinţifice în cadrul platformelor ştiinţifice existente în Departamentul Interdisciplinar de Ştiinţe

În urma unor demersuri instituţionale, financiare şi logistice, s-au constituit şi consolidat în cadrul Departamentului Interdisciplinar de Ştiinţe platformele interdisciplinare ARHEOINVEST, CERNESIM si RAMTECH. Misiunea specifică a acestor platforme este de a integra şi coagula cât mai multe dintre competenţele ştiinţifice din Universitatea “Al. I. Cuza”, spre o mai pregnantă poziţionare a Universităţii în spaţiul ştiinţific internaţional, printr-o calitate şi relevanţă sporită a cunoştinţelor ştiinţifice dobândite în Universitate.

Prin misiunea lor declarată – de a susţine şi promova calitativ cercetarea ştiinţifică din Universitatea “Al. I. Cuza”, şi urmând premisele instituţionale ce au facilitat financiar şi structural eforturile de implementare a acestor platforme, unul dintre pilonii centrali ai mecanismului de funcţionare a platformelor este accesul liber şi nestingherit la resursele existente pentru toţi cercetătorii şi cadrele didactice din Universitatea “Al. I. Cuza”, care au un plan de lucru solid şi credibil, ce solicită accesul la respectivele resurse.

În situaţiile particulare în care respectivii cercetători nu au experienţă practică de exploatare a unui echipament specific şi având în vedere complexitatea tehnică şi funcţională a unora dintre acestea, folosirea respectivului echipament se face doar cu asistenţa persoanei de contact în coordonarea căreia a fost atribuit echipamentul.

În cazul în care există mai mulţi utilizatori ce solicită accesul pentru realizarea unor experimente/analize la un echipament particular, persoana de contact ce coordonează accesul la respectivele resurse trebuie să realizeze o agendă de planificare în care trebuie menţionat numele utilizatorilor, timpul de lucru şi data la care s-au făcut respectivele măsurători. Persoana de contact ce coordonează accesul la echipamentele de cercetare specifice trebuie să certifice măsura în care la finalizarea oricărei măsurători, integritatea structurală şi funcţională a echipamentului rămâne asigurată pentru următorul utilizator.

Avându-se în vedere calităţile tehnice de excepţie şi relevanţa internaţională a tehnicilor şi echipamentelor achiziţionate în cadrul platformelor de cercetare, precum şi costurile de întreţinere şi funcţionare, utilizarea acestor resurse trebuie justificată şi prin prisma conceptului de eficienţă de cost, privită din perspectiva impactului şi a vizibilităţii internaţionale a rezultatelor scontate. Deşi responsabilitatea decizională cu privire la implicarea acestor resurse în proiecte specifice rămâne exclusiv în sarcina cercetătorilor şi a cadrelor didactice din Universitatea “Al. I. Cuza”, beneficiarii acestor resurse ştiinţifice de excepţie trebuie să vizeze obţinerea unor rezultate de vizibilitate şi valoare adăugată intelectuală comensurabile cu investiţiile efectuate pentru asigurarea accesului la asemenea facilităţi.

Sustenabilitatea financiară necesară pentru operarea şi întreţinerea echipamentelor de cercetare din cadrul platformelor existente în Departamentul Interdisciplinar de Ştiinţe este fundamentată pe: (i) capitole de buget specifice din bugetul Departamentului şi (ii) resurse proprii ale utilizatorilor, asociate participării în cadrul unor proiecte de cercetare distincte. Asocierea colaborativă a cercetătorilor şi cadrelor didactice din Universitatea “Al. I. Cuza”, ce pot şi doresc să pună în practică idei multi- şi transdisciplinare pentru care utilizarea echipamentelor în cadrul platformelor din Departament este necesară, se poate constitui ca un imens potenţial de creştere a valorii adăugate aduse de Universitatea “Al. I. Cuza” în cercetarea ştiinţifică relevantă internaţional.

Accesul cercetătorilor şi cadrelor didactice din Universitatea “Al. I. Cuza” la infrastructura de cercetare din cadrul platformelor Departamentului nu este condiţionat de contribuţii financiare directe aduse pentru întreţinerea echipamentelor sau de includerea persoanei de contact ce coordonează accesul la echipamente în lista de co-autori a articolelor ce vor disemina rezultatele cercetării întreprinse (a se vedea ‘Stabilirea listei de autori pentru realizarea materialelor de diseminare a rezultatelor cercetării’), ci doar de motivaţia utilizatorilor de a face ştiinţă de cea mai bună calitate, care să justifice pe deplin investiţiile făcute în infrastructura de cercetare.